înhămare

ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracţiune; a pune calul sau un alt animal de tracţiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNHĂMÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înhăma; înhămat¹. – V. înhăma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNHĂMÁ înhám tranz. 1) (mai ales cai) A ataşa la un vehicul (pentru a trage) cu ajutorul hamurilor. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înjuga. /în + ham
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înhămá vb., ind. prez. 1 sg. înhám, 2 sg. înhámi, 3 sg. şi pl. înhámă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înháme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înhămáre s. f., g.-d. art. înhămării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNHĂMÁ vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la căruţă.) *2. (fig.) a se înjuga. (S-a ~ la o muncă grea.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNHĂMÁRE s. înhămat, prindere, punere. (~ cailor la căruţă.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A înhăma ≠ a deshăma
(Dicţionar de antonime)