înierbare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNIERBÁ, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de puşcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNIERBÁRE, înierbări, s.f. Acţiunea de a înierba şi rezultatul ei. – V. înierba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

înierbá vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. înierbéz, 3 sg. şi pl. înierbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înierbáre s. f. (sil. -ier-), g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înierbá, înierbéz, vb. I (reg.) 1. a trata o vită cu rădăcini de spânz. 2. a arunca peştilor iarbă otrăvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supăra, a se mânia. 4. a pune iarbă de puşcă sub un zid pentru a exploda; a mina.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÎNIERBÁ vb. v. spânzui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ini inie inier inierb

Cuvinte se termină cu literele: re are bare rbare erbare