ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. şi tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acţiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNJUGÁT1 s.n. Înjugare. – V. înjuga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNJUGÁT2, -Ă, înjugaţi, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ♦ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse în jug. – V. înjuga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNJUGÁ înjúg tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înjugá vb., ind. prez. 1 sg. înjúg, 3 sg. şi pl. înjúgă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înjugát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNJUGÁ vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNJUGÁT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înjuga ≠ a dejuga
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNJUGÁT1 s.n. Înjugare. – V. înjuga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNJUGÁ înjúg tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înjugá vb., ind. prez. 1 sg. înjúg, 3 sg. şi pl. înjúgă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înjugát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNJUGÁ vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNJUGÁT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înjuga ≠ a dejuga
(Dicţionar de antonime)