înjumătățire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNJUMĂTĂŢÍ, înjumătăţesc, vb. IV. Tranz. A împărţi, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăţi. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNJUMĂTĂŢÍRE s.f. Acţiunea de a înjumătăţi. – V. înjumătăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNJUMĂTĂŢ//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte integrale) A împărţi în jumătăţi. 2) A reduce la jumătate; a face să fie de două ori mai mic. 3) pop. (mai ales lichide) A amesteca în jumătate (cu altceva). /în + jumătate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înjumătăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înjumătăţésc, imperf. 3 sg. înjumătăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înjumătăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înjumătăţíre s. f., g.-d. art. înjumătăţírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNJUMĂTĂŢÍ vb. (pop.) jumătăţi. (A ~ o cantitate.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inj inju injum injuma

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire tatire