înjurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNJURÁ, înjúr, vb. I. Tranz., intranz. şi refl., recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – Lat. injuriare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNJURÁRE, înjurări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) înjura. – V. înjura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNJURÁ înjúr 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase (în forma unei imprecaţii); a sudui. 2. tranz. (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înjurá vb., ind. prez. 1 sg. înjúr, 3 sg. şi pl. înjúră, perf. s. 1 sg. înjurái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înjuráre s. f., g.-d. art. înjurării; pl. înjurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNJURÁ vb. a drăcui, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. şi pop.) a măscări, (pop.) a stropşi, a sudui, (prin Ban.) a târtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăla, (înv. şi pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (De ce îl ~ toată ziua?)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNJURÁRE s. v. înjurătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inj inju injur injura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare jurare