ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie uşor de înfăptuit, de obţinut; a uşura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a uşura cuiva o muncă, o acţiune. ♦ Refl. (Reg.) A-şi îmbunătăţi situaţia materială. – În + lesne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNLESN//Í ~ésc tranz. 1) (procese) A face (mai) lesne de realizat; a uşura; a facilita. ~ munca. ~ însuşirea cunoştinţelor. 2) rar (persoane) A ajuta să se menţină sau să reuşească. ~ pe cineva la învăţătură. /în + lesne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înlesní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înlesneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNLESNÍ vb. v. uşura.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNLESNÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNLESN//Í ~ésc tranz. 1) (procese) A face (mai) lesne de realizat; a uşura; a facilita. ~ munca. ~ însuşirea cunoştinţelor. 2) rar (persoane) A ajuta să se menţină sau să reuşească. ~ pe cineva la învăţătură. /în + lesne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNLESNÍ vb. v. uşura.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNLESNÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.
(Dicţionar de sinonime)