înlesnire

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie uşor de înfăptuit, de obţinut; a uşura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a uşura cuiva o muncă, o acţiune. ♦ Refl. (Reg.) A-şi îmbunătăţi situaţia materială. – În + lesne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNLESNÍRE, înlesniri, s.f. Acţiunea de a înlesni şi rezultatul ei; facilitare, uşurare. ♢ Loc. adv. Cu înlesnire = lesne, uşor. ♦ Ajutorare, ajutor. – V. înlesni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNLESN//Í ~ésc tranz. 1) (procese) A face (mai) lesne de realizat; a uşura; a facilita. ~ munca. ~ însuşirea cunoştinţelor. 2) rar (persoane) A ajuta să se menţină sau să reuşească. ~ pe cineva la învăţătură. /în + lesne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înlesní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înlesneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înlesníre s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNLESNÍ vb. v. uşura.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNLESNÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNLESNÍRE s. 1. v. uşurare. 2. facilitate, v. uşurinţă. 3. (mai ales la pl.) facilitate, uşurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. v. avantaj.
(Dicţionar de sinonime)