înlocui dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ţine cuiva locul într-o funcţie, într-o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNLOCU//Í ~iésc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzător, punând în loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ uşa. ~ un jucător. 2) A schimba (într-o calitate), ţinând (temporar) locul. ~ pe preşedinte. Materialele plastice ~iesc lemnul. /în + loc + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înlocuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înlocuiésc, imperf. 3 sg. înlocuiá, conj. prez. 3 sg. şi pl. înlocuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNLOCUÍ vb. 1. a schimba. (A ~ o piesă uzată.) 2. v. substitui. 3. a schimba, (înv. şi pop.) a muta, (franţuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. suplini.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inl inlo inloc inlocu

Cuvinte se termină cu literele: ui cui ocui locui nlocui