înmărmurit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriţi, -te, adj. Care a rămas nemişcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMĂRMUR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A-şi pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unei emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înmărmurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmărmureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înţepeni, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNMĂRMURÍT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înţepenit, neclintit, nemişcat, paralizat, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurit, (înv. şi reg.) stâlpit, (fig.) îngheţat, înţelenit. (A rămas ~ de spaimă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inm inma inmar inmarm

Cuvinte se termină cu literele: it rit urit murit rmurit