înmatricula

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMATRICUL//Á ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
(Marele dicţionar de neologisme)

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. şi pl. înmatriculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)