înmatriculare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s.f. Acţiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMATRICUL//Á ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNMATRICULÁRE s.f. Acţiunea de a înmatricula şi rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
(Marele dicţionar de neologisme)

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. şi pl. înmatriculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNMATRICULÁRE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripţie, (înv.) matriculare, matriculaţie. (~ unui vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inm inma inmat inmatr

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare culare