înmormântare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A aşeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNMORMÂNTÁRE, înmormântări, s.f. Ceremonia, ritualul aşezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – V. înmormânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMORMÂNT//Á ~éz tranz. 1) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a îngropa; a înhuma. 2) rar A astupa din toate părţile, ascunzând privirii. 3) fig. A lăsa să fie uitat; a da uitării. /în + mormânt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNMORMÂNT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNMORMÂNTA. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt. [G.-D. înmormântării] /v. a înmormânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înmormântá vb., ind. prez. 1 sg. înmormântéz, 3 sg. şi pl. înmormânteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înmormântáre s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNMORMÂNTÁ vb. a îngropa, a înhuma, (înv. şi reg.) a astruca.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNMORMÂNTÁRE s. îngropare, îngropat, înhumare, (livr.) inhumaţie, sepultură, (înv. şi pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. şi reg.) astrucare, (înv.) pogre-banie. (Ceremonia ~ării.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A înmormânta ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma
(Dicţionar de antonime)

Înmormântaredezgropare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inm inmo inmor inmorm

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare