ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugureşte, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuşi. ♦ Fig. (Despre idei, soluţii etc.) A lua naştere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s.f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNMUGUR//Í pers. 3 ~éşte intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistenţă; a se înfiripa; a încolţi; a se deştepta. /în + mugur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréşte, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmugureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; pl. înmuguríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuşi.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNMUGURÍRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s.f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréşte, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmugureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; pl. înmuguríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuşi.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNMUGURÍRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.)
(Dicţionar de sinonime)