înmulțire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNMULŢÍ, înmulţesc. vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operaţia înmulţirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeaşi specie. – În + mult.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNMULŢÍRE, înmulţiri, s.f. Acţiunea de a (se) înmulţi şi rezultatul ei. ♦ Operaţie aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulţit) de atâtea ori cât alt număr (înmulţitorul), pentru obţinerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ♢ Tabla înmulţirii = tablou care conţine produsele înmulţirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMULŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se înmulţească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNMULŢ//Í se ~éşte intranz. 1) A creşte cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulţi); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-şi mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNMULŢÍR//E ~i f. 1) v. A ÎNMULŢI şi A SE ÎNMULŢI. 2) (în opoziţie cu împărţire) Operaţie aritmetică prin care un număr (deînmulţitul) este mărit de atâtea ori câte unităţi are alt număr (înmulţitorul). ♢ Tabla ~ii tablă în care sunt înscrise operaţiile de înmulţire între ele a numerelor de la 1 până la 10. /v. a înmulţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înmulţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmulţésc, imperf. 3 sg. înmulţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmulţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înmulţíre s. f., g.-d. art. înmulţírii; pl. înmulţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNMULŢÍ vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a creşte, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNMULŢÍRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multi-plicaţie. (Operaţia de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creştere, mărire, sporire. (~ numărului de participanţi la ...) 4. (BIOL.) prăsire, prăsit, procreare, reproducere, repro-ducţie, (înv. şi reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) înmulţi ≠ a (se) împuţina
(Dicţionar de antonime)

Înmulţire ≠ împărţire, împuţinare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inm inmu inmul inmult

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ltire ultire