înnăbușit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNNĂBUŞÍ, înnắbuş, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira, a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli prin violenţă manifestări, acţiuni sau mişcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Îşi înnăbuşi un geamăt (SADOVEANU). 4. Tranz. (În expr.) A înnăbuşi focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – Din în- + năbuşi.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ÎNNĂBUŞÍT, -Ă, înnăbuşiţi, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. înnăbuşi.
(Dicţionarul limbii române moderne)


Cuvinte care încep cu literele: in inn inna innab innabu

Cuvinte se termină cu literele: it sit usit busit abusit