înnoire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeştepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acţiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizaţii, a unui document. – În + nou.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNNOÍRE, înnoiri, s.f. Acţiunea de a (se) înnoi şi rezultatul ei; refacere, reparare; fig. transformare, prefacere; regenerare. ♦ Repetare, reluare. – V. înnoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNNO//Í ~iésc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A creşte din nou. /în + nou
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNNO//Í mă ~iésc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-şi pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înnoí vb., ind. prez. 1 sg. şi. 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înnoíre s. f., g.-d. art. înnoírii; pl. înnoíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNNOÍ vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. pre-lungi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNNOÍ vb. v. regenera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNNOÍRE s. 1. v. renovare. 2. v. modernizare. 3. prelungire. (~ autorizaţiei.) 4. v. inovaţie.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNNOÍRE s. v. regenerare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) înnoi ≠ a (se) învechi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inn inno innoi innoir

Cuvinte se termină cu literele: re ire oire noire nnoire