înnoptare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. şi refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ♢ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopţii. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNNOPTÁRE s.f. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopţii, înnoptat1. – V. înnopta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNNOPT//Á ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reţine sau a rămâne până la căderea nopţii; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNNOPT//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. şi pl. înnopteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înnoptáre s. f., g.-d. art. înnoptării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNNOPTÁ vb. 1. a se întuneca, (înv. şi reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNNOPTÁRE s. înnoptat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inn inno innop innopt

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ptare optare