înota dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A se mişca ritmic pentru a pluti şi a înainta la suprafaţa apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părţile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleşit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundenţă. – Lat. pop. innotare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNOTÁ înót intranz. 1) (despre fiinţe) A se deplasa prin apă, făcând mişcări ritmice. 2) A străbate un mediu. ~ prin noroi. 3) fig. A fi prins din toate părţile (de ceva). Ochii îi înoată în lacrimi. 4) fig. A trăi, lăfăindu-se. ~ în belşug. /<lat. innotare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintând cu ajutorul anumitor mişcări ritmice făcute cu mâinile şi cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mişca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleşit de ceva. ♦ A avea din abundenţă ceva. ♢ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).
(Dicţionarul limbii române moderne)

înotá (-t, -at), vb. – 1. A se mişca ritmic pentru a pluti şi înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundenţă. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Var. înnota, (înv.) nota. – Mr. (a)not, (a)notare. Lat. *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Puşcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), cf. alb. notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), it. nuotare, prov. nodar, v. fr. noer (it. natare, prov., cat., sp., port. nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea ao din latină şi justificarea ei indoeurop., cf. Skok, Arch. Rom., III, 130. Ultimul sens este înv. Der. înot, adv. (înotînd), postverbal de la var. înv.; înot, s.n. (nataţie); înotător, adj. (care înoată); înotătoare, s.f. (aripioară a peştilor; colac de înotat); notăriţă, s.f. (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, s.f. (plantă acvatică, Potamogeton natans).
(Dicţionarul etimologic român)

înotá vb., ind. prez. 1 sg. înót, 3 sg. şi pl. înoátă, perf. s. 1 sg. înotái
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNOTÁ vb. v. naviga, pluti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ino inot

Cuvinte se termină cu literele: ta ota nota