înrâurire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A exercita o influenţă asupra cuiva sau a ceva; a influenţa. – Cf. fr. i n f l u e r, i n f l u e n c e, germ. b e e i n f l u s s e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNRÂURÍRE, înrâuriri, s.f. Acţiunea de a înrâuri şi rezultatul ei; influenţă1. – V. înrâuri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNRÂUR//Í ~ésc tranz. A supune unei acţiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influenţe; a influenţa. [Sil. -râ-u-] /în + râuri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influenţa. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNRÂURÍRE s.f. Acţiunea de a înrâuri şi rezultatul ei; influenţă. [< înrâuri].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNRÂURÍ vb. tr. a influenţa. (după fr. influer, germ. einflüssen)
(Marele dicţionar de neologisme)

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrâureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înrâuríre s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNRÂURÍ vb. v. influenţa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNRÂURÍRE s. 1. v. influenţă. 2. v. autoritate. 3. in-fluenţă, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inr inra inrau inraur

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire aurire