înrăit

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios. – În + rău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiţi, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNRĂ//Í ~iésc tranz. A face să se înrăiască. /în + rău
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNRĂ//Í mă ~iésc intranz. A deveni rău; a se umple de răutate; a se încâinoşa. /în + rău
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înrăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNRĂÍ vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. şi reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încâina. (X s-a ~ de tot.) 2. v. agrava.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNRĂÍT adj. v. incorigibil.
(Dicţionar de sinonime)