înregimentare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. şi tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNREGIMENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înregimenta şi rezultatul ei. – V. înregimenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNREGIMENT//Á ~éz tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNREGIMENTÁ vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNREGIMENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înregimenta şi rezultatul ei. [< înregimenta].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNREGIMENTÁ vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s\'/enrégimenter)
(Marele dicţionar de neologisme)

înregimentá vb., ind. prez. 1 sg. înregimentéz, 3 sg. şi pl. înregimenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înregimentáre s. f., g.-d. art. înregimentării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNREGIMENTÁRE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inr inre inreg inregi

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare