înrudit

ÎNRUDÍ, înrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri. 2. Fig. A avea caractere (esenţiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNRUDÍT, -Ă, înrudiţi, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva. 2. Fig. Care prezintă caractere (esenţiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. – V. înrudi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNRUD//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni rudă (unul cu altul); a se înnemuri. 2) A fi rudă (unul cu altul). 3) fig. A căpăta trăsături comune. /în + rudă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înrudí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrudésc, imperf. 3 sg. înrudeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrudeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNRUDÍ vb. (Mold. şi Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNRUDÍT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. v. asemănător. 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Înrudit ≠ neînrudit
(Dicţionar de antonime)