însărcinare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredinţa cuiva îndeplinirea unei acţiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, s.f. Acţiunea de a (se) însărcina şi rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNSĂRCIN//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de îndeplinirea unui lucru; a pune să răspundă de o misiune. 2) A face să capete sarcină; a lăsa gravidă; a îngreuna. /în + sarcină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

însărciná vb., ind. prez. 1sg. însărcinéz, 3 sg. însărcineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

însărcináre s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNSĂRCINÁ vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele ...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSĂRCINÁ vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSĂRCINÁRE s. 1. misiune, sarcină, (înv. şi reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Şi-a îndeplinit ~.) 2. v. obligaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insa insar insarc

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare cinare