ÎNSCORŢOŞÁ, înscorţoşez, vb. I. Refl. şi tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarţă. – În + scorţos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înscorţoşá vb., ind. prez. 3 sg. înscorţoşeáză, 1 pl. înscorţoşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înscorţoşéze; ger. înscorţoşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înscorţoşáre s.f. (reg.; despre limba boilor) acoperire cu un fel de scoarţă, provenită din anumite boli.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înscorţoşá vb., ind. prez. 3 sg. înscorţoşeáză, 1 pl. înscorţoşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înscorţoşéze; ger. înscorţoşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)