însemn dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNSÉMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaştere. ♢ Expr. A însemna cu fierul roşu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înţeles, o anumită semnificaţie; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepţia de..., a exprima un anumit înţeles. ♦ A avea o anumită importanţă, o anumită valoare. [Prez. ind. şi: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSÉMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang sau al unui ordin. /în + semn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNSEMN/Á însémn 1. tranz. 1) A evidenţia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informaţii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificaţie; a fi dotat cu o semnificaţie; a semnifica. [Şi însemnez] /în + a semna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNSÉMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui grad; insignă. [Var. insemn s.n. / cf. fr. insigne, lat. insegna, după semn].
(Dicţionar de neologisme)

INSÉMN s.n. v. însemn.
(Dicţionar de neologisme)

ÎNSÉMN s. n. semn distinctiv al unei demnităţi, al unui grad; insignă. (după fr. insigne)
(Marele dicţionar de neologisme)

ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înţeles; a marca. ♢ (despre cuvinte) a avea accepţia de... ♢ a avea o anumită importanţă, valoare. (< lat. insignare)
(Marele dicţionar de neologisme)

însémn s. n., pl. însémne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. şi pl. înseámnă/însemneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNSÉMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (~ al unei asociaţii.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenţia, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ţinti, viza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inse insem

Cuvinte se termină cu literele: mn emn semn nsemn