ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaştere. ♢ Expr. A însemna cu fierul roşu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înţeles, o anumită semnificaţie; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepţia de..., a exprima un anumit înţeles. ♦ A avea o anumită importanţă, o anumită valoare. [Prez. ind. şi: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNSEMNÁRE, însemnări, s.f. Acţiunea de a însemna şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, menţiune scrisă. – V. însemna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNSEMN//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Ceea ce este însemnat undeva. /v. a însemna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înţeles; a marca. ♢ (despre cuvinte) a avea accepţia de... ♢ a avea o anumită importanţă, valoare. (< lat. insignare)
(Marele dicţionar de neologisme)
însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. şi pl. înseámnă/însemneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
însemnáre s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenţia, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ţinti, viza.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNSEMNÁRE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, menţiune, notaţie, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicaţie. 5. v. sens.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNSEMNÁRE, însemnări, s.f. Acţiunea de a însemna şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, menţiune scrisă. – V. însemna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înţeles; a marca. ♢ (despre cuvinte) a avea accepţia de... ♢ a avea o anumită importanţă, valoare. (< lat. insignare)
(Marele dicţionar de neologisme)
însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. şi pl. înseámnă/însemneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
însemnáre s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenţia, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ţinti, viza.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNSEMNÁRE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, menţiune, notaţie, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicaţie. 5. v. sens.
(Dicţionar de sinonime)