însoțire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNSOŢÍ, însoţesc, vb. IV. 1. Tranz. A merge împreună, a întovărăşi, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se întovărăşi, a se asocia cu cineva. 2. Tranz. A adăuga ceva (spre completare sau lămurire). Însoţesc vorbele cu gesturi energice. 3. Refl. recipr. (Pop.) A se căsători. ♦ A se împerechea. – În + soţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSOŢÍRE, însoţiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) însoţi; întovărăşire, însoţit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNSOŢ//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A urma în calitate de tovarăş; a întovărăşi; a acompania; a conduce. 2) A duce sub escortă; a escorta. 3) rar (interpreţi sau melodii interpretate de cineva) A susţine cântând aceeaşi melodie la un instrument sau grup de instrumente. 4) A adăuga pentru a face complet; a completa. ~ vorbele cu gesturi. 5) A face să se însoţească. /în + soţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNSOŢ//Í mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane de sex opus) A se uni prin căsătorie; a se căsători. 2) pop. (despre animale de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna; a se împerechea. /în + soţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

însoţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însoţésc, imperf. 3 sg. însoţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. însoţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

însoţíre s. f., g.-d. art. însoţírii; pl. însoţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNSOŢÍ vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a întovărăşi, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ până la poartă.) 2. a întovărăşi, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. escorta. 4. v. asocia.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSOŢÍ vb. v. căsători, goni, împerechea, împreuna, încrucişa, lega, uni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSOŢÍRE s. acompaniere, conducere, întovărăşire, petrecere. (~ cuiva până la poartă.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSOŢÍRE s. v. casă, căsătorie, căsnicie, împerechere, împreunare, menaj, unire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inso insot insoti

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire otire sotire