însorit

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSORÍT, -Ă, însoriţi, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNSOR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) A apărea soarele. 2) rar A se încălzi la soare. /în + soare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNSORÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre faţă, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

însorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. însoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNSORÍ vb. 1. v. însenina. 2. a se sori. (Se ~ pe terasă.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSORÍT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)
(Dicţionar de sinonime)