înspăimântare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSPĂIMÂNTÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) înspăimânta şi rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. [Sil. în-spăi-] /în + a spăimânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înspăimântá vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 3 sg. şi pl. înspăimântă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. v. groază.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insp inspa inspai

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare