înstărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) îmbogăţi. – În + stare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriţi, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNSTĂR//Í ~ésc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuţi. [Sil. în-stă-] /în + stare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNSTĂR//Í mă ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantităţi mari; a se înavuţi. /în + stare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înstărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înstăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNSTĂRÍ vb. v. îmbogăţi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSTĂRÍT adj. 1. v. bogat. 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Ţăran ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se înstări ≠ a sărăci
(Dicţionar de antonime)

Înstăritnevoiaş
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst insta instar

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit tarit starit