înstrunare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reţine de la o acţiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. şi: înstrunez] – În + strună.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSTRUNÁRE, înstrunări, s.f. Acţiunea de a înstruna şi rezultatul ei. – V. înstruna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNSTRUNÁ înstrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face să producă sunetele necesare prin întinderea sau slăbirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, frânghii, cabluri) A întinde ca pe o strună. 3) (animale de călărie) A stăpâni prin strângerea chingilor sau a frâului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrânge să urmeze calea cea dreaptă. /în + strună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înstruná vb., ind. prez. 1 sg. înstrún/înstrunéz, 3 sg. şi pl. înstrúnă/înstruneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNSTRUNÁRE s. 1. (MUZ.) acordaj, acordare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. v. în-cordare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst instr instru

Cuvinte se termină cu literele: re are nare unare runare