însurățel

ÎNSURĂŢÉL, însurăţei, s.m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soţi (tineri) de curând căsătoriţi. – Însurat² + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNSURĂŢÉ//L ~i m. Tânăr însurat nu demult. ♢ Tineri ~i soţi căsătoriţi de curând. /însurat + suf. ~el
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

însurăţél s. m., pl. însurăţéi, art. însurăţéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)