întâlnesc dex - definiţie, sinonime, conjugare

întâlnesc

[Conjugare] [Sinonime]
ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla în prezenţa cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înţelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva. 3. Tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcţii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. şi refl. A (se) găsi, a (se) afla. 5. Tranz. şi refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiţie sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiţie sportivă. – În + tâlni (Înv. „a întâlni”, probabil < magh.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTÂLN//Í ~ésc tranz. A găsi în calea sa. /în + înv. a tâlni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTÂLN//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni în acelaşi loc şi în acelaşi timp (în urma unei înţelegeri prealabile sau întâmplător). 2) (despre fiinţe sau obiecte în mişcare) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se încrucişa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din direcţii diferite, unindu-se într-un punct; a se întretăia; a se încrucişa; a se intersecta. /în + înv. a tâlni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întîlní (întîlnésc, întîlnít), vb. – 1. A da de cineva sau de ceva. – 2. A afla, a găsi, a da peste. – 3. (Refl.) A se vedea cu cineva, a coincide undeva cu cineva. – 4. (Refl., Maram.) A i se întîmpla ceva cuiva. – Var. (înv.) întălni, (Bucov.) tîlni. Mag. találni „a întîlni” (Cihac, II, 509; Tiktin; Gáldi, Dict., 97), cu pref. în-. Der. nu pare normală: rezultatul, *întătălni, pare a se fi disimulat prin dispariţia lui : cf., din acelaşi etimon, tătălui (var. întătălui, tătăli), vb. refl. (a se întîlni, a se aduna), cuvînt rar, în Trans. Totuşi, Drăganu, Dacor., VI, 159 şi DAR resping această der. şi îl explică pe întîlni prin intermediul mag. talán „poate”, ipoteză inadmisibilă. Apare din sec. XVI. – Der. întîlnit, adj. (găsit, aflat; care a suferit o boală brusc; în medicina populară se spune despre apa aflată la confluenţa a două surse); întîlnitor, adj. (care întîlneşte); întîlnire (var. tîlnire), s.f. (acţiunea de a întîlni; contact, întrevedere; meci); întîlniş, s.n. (întîlnire); întîlnitură, s.f. (confluenţă; paralizie, atribuită în medicina populară întîlnirii cu duhurile rele); îltîlneală, s.f. (paralizie).
(Dicţionarul etimologic român)

întâlní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întâlnésc, imperf. 3 sg. întâlneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întâlneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTÂLNÍ vb. 1. a (se) vedea, (pop.) a (se) găsi, (înv. şi reg.) a (se) întâmpina, a (se) tâlni. (Când v-aţi ~ ultima oară?) 2. a se confrunta, a se înfrunta, a se întrece. (Echipele se ~ mâine.) *3. v. întâmpina.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) întâlni ≠ a (se) despărţi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inta intal intaln

Cuvinte se termină cu literele: sc esc nesc lnesc alnesc