întâmplător dex - definiţie, sinonime, conjugare

întâmplător

[Sinonime]
ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTÂMPLĂTÓR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTÂMPLĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neaşteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întţmpla + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întâmplătór adj. m., pl. întâmplătóri f. sg. şi pl. întâmplătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTÂMPLĂTÓR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. ar-bitrar. (O alegere ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inta intam intamp

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator plator