ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mări rezistenţa unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziţie strategică; a baricada. 3. Tranz. şi refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-şi recapete sau a-şi recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. şi refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o acţiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteţi, a se intensifica. – În + tare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNTĂRÍRE, întăriri, s.f. Acţiunea de a (se) întări şi rezultatul ei. ♢ Pronume de întărire = pronume care însoţeşte un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTĂR//Í ~ésc tranz. 1) A face să se întărească. 2) A fixa, conferind stabilitate. 3) (sisteme tehnice, terenuri, cetăţi) A face mai rezistent. 4) (acte, scrisori, semnături) A face valabil, legal (prin aplicarea unei ştampile sau printr-o semnătură); a legaliza; a autentifica; a certifica. 5) (persoane) A numi definitiv într-un grad sau într-un post; a confirma; a definitiva. /în + tare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNTĂR//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre substanţe, materiale) A deveni tare; a trece în stare solidă; a se învârtoşa; a se solidifica. 2) (despre colectivităţi) A se uni mai strâns; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vânt) A deveni mai puternic; a creşte în intensitate; a se înteţi. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /în + tare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
întăríre s. f., g.-d. art. întărírii; pl. întăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTĂRÍ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. durifica. 4. v. usca. 5. v. consolida. 6. v. fortifica. 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (S-a ~ în lupte.) 8. v. întrema. 9. v. amplifica, v. intensifica. 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potenţa. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. v. legaliza. 12. v. confirma. 13. a confirma, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ în funcţie.) 14. v. demonstra. 15. v. susţinere. 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strânge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relaţiile de prietenie.) 19. v. accentua.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTĂRÍRE s. 1. v. solidificare. 2. v. durificare. 3. v. consolidare. 4. v. fortificare. 5. fortificare, (fig.) călire, oţelire. (~ lui în luptă.) 6. v. în-tremare. 7. v. intensificare. 8. v. amplificare. 9. v. legalizare. 10. v. confirmare. 11. (JUR.) confirmare, recunoaştere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certifi-care, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situaţiei lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strângere, (fig.) cimentare. (~ relaţiilor economice dintre ...) 16. v. accentuare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) întări ≠ a (se) înmuia, a (se) răblăji, a slăbi
(Dicţionar de antonime)
A se întări ≠ a se moleşi
(Dicţionar de antonime)
Întărire ≠ slăbire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNTĂRÍRE, întăriri, s.f. Acţiunea de a (se) întări şi rezultatul ei. ♢ Pronume de întărire = pronume care însoţeşte un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNTĂR//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre substanţe, materiale) A deveni tare; a trece în stare solidă; a se învârtoşa; a se solidifica. 2) (despre colectivităţi) A se uni mai strâns; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vânt) A deveni mai puternic; a creşte în intensitate; a se înteţi. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /în + tare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întărésc, imperf. 3 sg. întăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
întăríre s. f., g.-d. art. întărírii; pl. întăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTĂRÍ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. durifica. 4. v. usca. 5. v. consolida. 6. v. fortifica. 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (S-a ~ în lupte.) 8. v. întrema. 9. v. amplifica, v. intensifica. 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potenţa. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. v. legaliza. 12. v. confirma. 13. a confirma, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ în funcţie.) 14. v. demonstra. 15. v. susţinere. 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) 18. a (se) consolida, a (se) strânge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relaţiile de prietenie.) 19. v. accentua.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTĂRÍRE s. 1. v. solidificare. 2. v. durificare. 3. v. consolidare. 4. v. fortificare. 5. fortificare, (fig.) călire, oţelire. (~ lui în luptă.) 6. v. în-tremare. 7. v. intensificare. 8. v. amplificare. 9. v. legalizare. 10. v. confirmare. 11. (JUR.) confirmare, recunoaştere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certifi-care, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situaţiei lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strângere, (fig.) cimentare. (~ relaţiilor economice dintre ...) 16. v. accentuare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) întări ≠ a (se) înmuia, a (se) răblăji, a slăbi
(Dicţionar de antonime)
A se întări ≠ a se moleşi
(Dicţionar de antonime)
Întărire ≠ slăbire
(Dicţionar de antonime)