ÎNTĂRNIŢÁ, întărniţez, vb. I. Tranz. A pune tarniţa pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniţă.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
întărniţá vb., ind. prez. 1 sg. întărniţéz, 3 sg. şi pl. întărniţeáză(Dicţionar ortografic al limbii române)