întărnițat

ÎNTĂRNIŢÁ, întărniţez, vb. I. Tranz. A pune tarniţa pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTĂRNIŢÁT, -Ă, întărniţaţi, -te, adj. (Pop.; despre cai, măgari şi catâr) Cu tarniţă, înşeuat. – V. întărniţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

întărniţá vb., ind. prez. 1 sg. întărniţéz, 3 sg. şi pl. întărniţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)