întețire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTEŢÍ, înteţesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. Tranz. (Pop.) A cuprinde cu violenţă, cu frecvenţă crescută. 3. Tranz. A sâcâi cu insistenţe repetate. – Lat. *intitiare (< titio).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTEŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înteţi. – V. înteţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTEŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se înteţească. 2) A deranja din ce în ce mai des; a nu slăbi. ~ pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. ~ duşmanul din toate părţile. 4) fig. (despre sentimente, senzaţii) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTEŢ//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre ploaie, vânt etc.) A deveni mai puternic; a creşte în intensitate; a se întări. Vântul s-a ~it. /<lat. intitiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înteţí (înteţésc, înteţít), vb. – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Var. înteţa. Origine necunoscută. După Puşcariu, Lat. ti, 42, din lat. incitāre, prin intermediul unei disimilări *înceţiînteţi; însă Puşcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultăţile formale. Der. de la *attῑtĭāre, cu schimbare de pref. (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest vb. cu întişti, vb. (înv., a împinge, a urmări) din sl. tistati.
(Dicţionarul etimologic român)

înteţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înteţésc, imperf. 3 sg. înteţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înteţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înteţíre s. f., g.-d. art. înteţírii; pl. înteţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTEŢÍ vb. 1. v. aţâţa. 2. v. intensifica. 3. v. iuţi. 4. v. îndârji. 5. a se îndârji, a se înverşuna, (fig.) a se ascuţi. (Disputa s-a ~.) 6. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTEŢÍRE s. 1. aţâţare, înviorare. (~ focului.) 2. creştere, intensificare, întărire, mărire, sporire. (~ vitezei vântului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) înteţi ≠ a (se) linişti, a (se) micşora, a slăbi, a (se) tempera
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte intet inteti

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire etire tetire