întemeiat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înfiinţa, a funda (un stat, o instituţie etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiaţi, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, raţional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat] – V. întemeia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTEME//IÁ ~iéz tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicaţii, teorii) A face să ia fiinţă (având un temei real); a fonda; a înfiinţa; a crea. 2) rar (clădiri, construcţii) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraş. /în + temei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTEME//IÁ mă ~iéz intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTEMEIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNTEMEIA şi A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susţinut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistenţă. /v. a întemeia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. şi pl. întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. întemeiéze; ger. întemeínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTEMEIÁ vb. 1. v. înfiinţa. 2. v. făuri. 3. a înfiinţa, (înv. fig.) a aşeza. (A ~ un nou sat.) 4. v. baza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTEMEIÁ vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăţi, îngădui, întări, justifica, permite.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTEMEIÁT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte intem inteme

Cuvinte se termină cu literele: at iat eiat meiat emeiat