întemeiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înfiinţa, a funda (un stat, o instituţie etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTEMEIÉRE s.f. Acţiunea de a (se) întemeia şi rezultatul ei; înfiinţare, instituire, fundare. ♦ Fig. Consolidare. [Pr.: -me-ie-] – V. întemeia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTEME//IÁ ~iéz tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicaţii, teorii) A face să ia fiinţă (având un temei real); a fonda; a înfiinţa; a crea. 2) rar (clădiri, construcţii) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraş. /în + temei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTEME//IÁ mă ~iéz intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. şi pl. întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. întemeiéze; ger. întemeínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întemeiére s. f. (sil. -me-ie-), g.-d. art. întemeiérii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTEMEIÁ vb. 1. v. înfiinţa. 2. v. făuri. 3. a înfiinţa, (înv. fig.) a aşeza. (A ~ un nou sat.) 4. v. baza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTEMEIÁ vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăţi, îngădui, întări, justifica, permite.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTEMEIÉRE s. 1. v. înfiinţare. 2. v. făurire. 3. fun-dare, zidire. (~ Romei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte intem inteme

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere eiere meiere