întemnițare

ÎNTEMNIŢÁ, întemniţez, vb. I. Tranz. A vârî în temniţă. – În + temniţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTEMNIŢÁRE, întemniţări, s.f. Acţiunea de a întemniţa şi rezultatul ei. – V. întemniţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTEMNIŢ//Á ~éz tranz. înv. A băga în temniţă; a pune la închisoare. /în + temniţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întemniţá vb., ind. prez. 1 sg. întemniţéz, 3 sg. şi pl. întemniţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întemniţáre s. f., g.-d. art. întemniţării; pl. întemniţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNTEMNIŢÁ vb. v. aresta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTEMNIŢÁRE s. v. arestare.
(Dicţionar de sinonime)