întinat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. şi tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. şi: întín] – În + tină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTINÁT, -Ă, întinaţi, -te, adj. (Reg.) Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŢINÁ, înţinez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea uşor). Lat. *in-tenuare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŢINÁT, -Ă, înţinaţi, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea uşor, care abia se ţine, gata să cadă, să se dărâme. – V. înţina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTIN//Á ~éz tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputaţia) A supune unui tratament compromiţător. /în + tină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNŢIN//Á ~éz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înţiná (înţinéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu uşurinţă. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micşorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se foloseşte mai ales part. cu funcţie adj.
(Dicţionarul etimologic român)

întiná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. întineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întinát adj. m., pl. întináţi; f. sg. întinátă, pl. întináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înţiná vb., ind. prez. 1 sg. înţinéz, 3 sg. şi pl. înţineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înţiná, înţinéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în aşa fel, încât să se ţină doar într-o aşchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema uşor o uşă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpăţâna.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÎNTINÁ vb. v. batjocori, compromite, dez-onora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, pro-fana, spurca, terfeli.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTINÁT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inti intin intina

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat tinat ntinat