întineri
[Conjugare]
ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinereţe, de prospeţime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfăţişare (mai) tânără; a da vitalitate, prospeţime, strălucire. ♦ Tranz. şi refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTINER//Í ~ésc 1. intranz. A recăpăta tinereţea de altă dată; a deveni din nou tânăr. 2. tranz. A face să aibă înfăţişare (mai) tânără. Rochia aceasta o întinereşte. /în + tânăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întinerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întinerésc, imperf. 3 sg. întinereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întinereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A întineri ≠ a îmbătrâni
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTINER//Í ~ésc 1. intranz. A recăpăta tinereţea de altă dată; a deveni din nou tânăr. 2. tranz. A face să aibă înfăţişare (mai) tânără. Rochia aceasta o întinereşte. /în + tânăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A întineri ≠ a îmbătrâni
(Dicţionar de antonime)