întingere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia uşor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTÍNGE întíng tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întínge (întíng, întíns), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Puşcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuşi, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s.f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).
(Dicţionarul etimologic român)

ÎNTÍNGERE s.f. v. ÎNTINGE. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

întínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. întíngă; ger. întingând; part. întíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTÍNGE vb. v. înmuia, muia, uda, umezi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inti intin inting

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere ngere ingere