întins dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. Tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un laţ pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană. A întinde la jug = a munci din greu. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lărgi sau a se lungi, deformându-se. ♦ Refl. (Despre unele lichide) A curge ca o dâră vâscoasă, din cauza alterării. 2. Tranz. A lungi, trăgând de capete, un lucru elastic. 3. Tranz. A lungi mâna, braţul etc. (într-o direcţie oarecare). ♢ Expr. A întinde mâna (sau o mână) = a face un gest cu braţul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomană. A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta braţul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) fig. a veni în ajutorul cuiva. A întinde pasul = a merge cu paşi mari şi grăbiţi. A o întinde (la drum) = a pleca repede, în grabă (la drum); a o şterge. 4. Refl. A-şi destinde corpul, membrele (din cauza oboselii, a plictiselii etc.). ♦ A se înălţa în vârful picioarelor ridicând braţele pentru a atinge un lucru aşezat mai sus decât nivelul corpului. ♢ Expr. A se întinde după ceva = a fi lipsit de ceva; a avea mare nevoie de ceva şi a nu avea mijloacele necesare pentru a-l obţine. ♦ Fig. A se încumeta, a îndrăzni; a se obrăznici. 5. Refl. A se culca, a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi. ♢ Expr. A se întinde mai mult decât îi e plapuma = a se lansa în acţiuni, în cheltuieli care îi depăşesc posibilităţile. (Refl. recipr.) A se întinde cu cineva = a avea relaţii sexuale, a se culca cu cineva. (Tranz.) A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ. 6. Tranz. A înmâna, a da. 7. Tranz. A îndrepta, a ţinti (o armă) spre... 8. Tranz. Fig. A trage în toate părţile de cineva, a hărţui. II. 1. Tranz. A desface, a desfăşura pe toată suprafaţa, lungimea etc. un obiect strâns, împăturit. ♢ Expr. A întinde masa (sau masă) = a aşterne masa pentru mâncare; a da o masă (cu oaspeţi mulţi). ♦ A etala (o marfă). ♦ A aşeza o pastă, un aluat etc. pe o suprafaţă mai mare, subţiind-o, nivelând-o. 2. Refl. A ocupa un spaţiu (întins); a se extinde. ♢ Expr. A se întinde ca o pomană ţigănească = a se desfăşura, a se extinde pe un spaţiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp. ♦ (Despre grupuri de oameni) A se desfăşura (într-o direcţie), a se extinde. ♢ Expr. (Tranz.) A întinde hora = a forma o horă. ♦ (Despre suprafeţe, teritorii etc.) A ajunge până la..., a se delimita. ♦ (Despre plante) A se răspândi; a se înmulţi. 3. Tranz. Fig. A mări, a spori o putere, o stăpânire. ♦ Refl. (Despre idei, zvonuri; despre boli, epidemii) A se răspândi, a se extinde. ♢ Expr. (Tranz.) A întinde vorba = a divulga un lucru care ţi-a fost încredinţat ca un secret. ♦ Refl. (Despre acţiuni, mişcări sociale) A se dezvolta, a lua proporţii. 4. Refl. A se prelungi în timp; a dura, a dăinui. ♢ Expr. A se întinde la vorbă sau (tranz.) a o întinde la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune la taifas; a lungi vorba. ♦ A insista, a stărui asupra... [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intendere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTÍNS2, -Ă, întinşi, -se, adj. 1. Încordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfăşurat în lungime sau pe toată suprafaţa. ♢ Loc. adv. Cu braţe(le) întinse = cu mare dragoste. Cu pânzele întinse = (despre ambarcaţii) cu pânzele desfăşurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Aşezat, fixat. 3. (Despre piei, ţesături etc.) Fără creţuri sau îndoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la ţintă; p. ext. încordat, grăbit, zorit2. 5. (Despre elemente care formează un şir) Care prezintă o succesiune neîntreruptă. 6. Cu suprafaţă mare, vast. ♢ Loc. adv. Pe scară întinsă = în proporţii foarte mari. – V. întinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia uşor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTÍNS1, întinsuri, s.n. Spaţiu larg; suprafaţă; întindere. – V. întinde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTÍNDE întínd 1. tranz. I. 1) (obiecte elastice) A trage de margini, mărind dimensiunile (lărgind sau lungind). ♢ ~ (sau a pune) o cursă (sau un laţ) a) a pune o capcană; b) a ademeni prin înşelătorie. 2) (părţi ale corpului) A mişca lungind (pe cât e posibil) în direcţia voită. ~ gâtul. ~ braţul. ~ aripa. ~ piciorul.~ mâna a cerşi. ~ cuiva mâna (sau mâinile) a) a se saluta cu cineva, strângându-i mâna (sau mâinile); b) a scoate pe cineva dintr-o situaţie critică; a da ajutor. 3) (obiecte) A oferi punând la dispoziţie cu mâna. ~ o telegramă. ~ un măr. 4) (arme) A pune în poziţie de bătaie. ~ puşca. 5) (obiecte strânse, îndoite, împăturite) A desfăşura cât permit dimensiunile. ~ o funie. ~ rufele (la uscat).~ marfa a expune marfa pentru vânzare. ~ masa a pune masa pentru mâncare. 6) (substanţe moi) A aşeza pe o suprafaţă, netezind uniform. ~ o foaie de aluat. ~ untul pe pâine. 7) A face să se întindă. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de solicitare permanentă): ~ în toate părţile a hărţui, a sâcâi. 2) (sugerând ideea de plecare): A o ~ (la drum) a) porni la drum (de obicei, pe jos); b) a fugi (pe neobservate); a o şterge. 2. intranz. : ~ la jug a lucra din greu. /<lat. entindere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTÍNDE mă întínd intranz. I. 1) (despre îmbrăcăminte) A se mări (în lăţime sau/şi în lungime) deformându-se. Puloverul s-a întins. 2) (despre muşchi) A ajunge într-o stare de tensiune. 3) (despre lichide cu consistenţă sporită) A curge gros. Mierea se întinde. Moarea se întinde. 4) (despre localităţi, păduri, lanuri) A ocupa un anumit spaţiu. Satul se întinde la poalele unui deal. 5) (despre plante) A se lăţi ca suprafaţă ocupată; a extinde. Buruienile s-au întins în jur. 6) (despre fiinţe) A se dezmorţi, îndreptându-şi corpul sau membrele. Se sculă şi se întinse cu plăcere. 7) (despre fiinţe) A-şi aşterne corpul în toată lungimea, oferindu-i relaxare; a se culca, lungindu-se. Pisica s-a întins la soare. 8) (despre persoane) A se înălţa, ridicându-se în vârful degetelor. S-a întins după un măr. 9) (despre idei, zvonuri, epidemii, mişcări sociale) A cuprinde spaţii tot mai largi; a se răspândi; a se extinde; a se propaga. 10) (despre acţiuni) A se prelungi în timp (mai mult decât este necesar); a se lungi. Petrecerea s-a întins până dimineaţă.~ la vorbă (sau cu vorba) a sta prea mult de vorbă. 11) A se desfăşura acoperind o anumită suprafaţă. II. (în îmbinări, sugerând ideea de îndrăzneală, impertinenţă) Nu te ~!~ la slănină (sau la caşcaval) a întreprinde acţiuni obraznice, pretinzând la ceva nepermis. Cât ţi-e plapuma, atât te ~ (sau nu te ~ mai mult decât ţi-e plapuma sau întinde-te cât te ţine plapuma) a nu acţiona decât în limitele posibilităţilor. /<lat. entindere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTÍN//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A ÎNTINDE şi A SE ÎNTINDE.Cu braţele ~se cu toată dragostea, cu bunăvoinţă, cu căldură. Masă ~să masă plină de mâncăruri. 2) (despre terenuri, regiuni, spaţii) Care are suprafaţa mare; larg. Câmpie ~să. /v. a întinde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNTÍNGE întíng tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întínge (întíng, întíns), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Puşcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuşi, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s.f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).
(Dicţionarul etimologic român)

întínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întínd, 1 pl. întíndem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. întíndă; part. întíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. întíngă; ger. întingând; part. întíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întíns s. n., pl. întínsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTÍNDE vb. 1. a încorda, a tensiona, a trage. (A ~ firele textile.) 2. v. încorda. 3. a se lăbărţa, a se lărgi. (Puloverul s-a ~ după spălat.) 4. a se înălţa, a se ridica. (Se ~ şi nu ajunge la lampă.) 5. (înv.) a tinde. (A ~ amândouă mâinile.) 6. v. da. 7. v. desface. 8. v. alungi. 9. a se lungi, a se prelungi, a ţine. (Şirul se ~ până departe.) 10. v. continua. 11. a ajunge, a merge. (Câmpia se ~până la Dunăre.) 12. v. destinde. 13. v. culca. 14. v. tolăni. 15. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) culca, a (se) lungi, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pământ.) 16. v. doborî. 17. a expune, a pune. (A ~ rufele la uscat.) 18. v. expune. 19. v. aşterne. 20. v. unge. 21. v. înmâna. 22. v. extinde. 23. a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi, a (se) mări. (Şi-a ~ stăpânirea peste ...) 24. v. răspândi. 25. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 26. v. extinde. 27. v. desfăşura. 28. a continua, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ţine. (Petrecerea s-a ~ până a doua zi.) 29. v. îndrepta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÍNDE vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni, obrăznici.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÍNS adj., s. 1. adj. (TEXT.) tensionat. (Fire ~.) 2. adj. v. încordat. 3. adj. larg, lăbărţat, lărgit, lăţit. (Un pulover ~ în urma spălării.) 4. adj. (înv.) tins. (Picior ~.) 5. adj. v. desfăcut. 6. adj. lung, prelung. (Un şir ~ de oameni.) 7. adj. v. culcat. 8. adj. v. instalat. 9. adj. v. pus. 10. adj. uns. (Untul era ~ pe pâine.) 11. adj. amplu, cuprinzător, larg, mare, vast, (înv. şi reg.) mereu, (înv.) desfătat. (Un spaţiu ~.) 12. adj. amplu, larg, mare. (Ştirea ocupa un spaţiu ~ în ziar.) 13. adj. larg, spaţios, vast. (Bulevarde ~.) 14. s. v. cuprins. 15. s. v. suprafaţă. 16. adj. neted, plan, şes. (Un loc ~.) 17. adj. neted. (Piele ~.) 18. adj. v. bogat. 19. adj. v. iute.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÍNGE vb. v. înmuia, muia, uda, umezi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) întinde ≠ a (se) strânge
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inti intin

Cuvinte se termină cu literele: ns ins tins ntins