ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s.n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băţ, lemn la războiul de ţesut, cu ajutorul căruia se răsuceşte ţesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. Întinde + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNTINZĂT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întinzătór s. n., pl. întinzătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTINZĂTÓR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTINZĂTÓR s v. căpăstru.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTINZĂTOÁRE s. v. lambă, vătrai.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNTINZĂT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTINZĂTÓR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTINZĂTÓR s v. căpăstru.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNTINZĂTOÁRE s. v. lambă, vătrai.
(Dicţionar de sinonime)