întipărire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conştiinţa cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, s.f. Acţiunea de a se întipări şi rezultatul ei. – V. întipări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTIPĂR//Í ~ésc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTIPĂR//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNTIPĂRÍR//E ~i f. 1) v. A ÎNTIPĂRI şi A SE ÎNTIPĂRI. 2) Urmă lăsată pe un obiect prin apăsare. 3) fig. Imagine rămasă în amintire; impresie. /v. a (se) întipări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întipărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întipărésc, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întipăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întipăríre s. f., g.-d. art. întipărírii; pl. întipăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTIPĂRÍ vb. 1. v. imprima. 2. (înv.) a-şi tipări. (Îşi ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTIPĂRÍ vb. v. fixa, rămâne.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTIPĂRÍRE s. 1. v. imprimare. 2. v. urmă.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTIPĂRÍRE s. v. fixare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inti intip intipa

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire arire parire