întors dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. Refl. şi tranz. A se înapoia2 sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni2 sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcţia iniţială. 2. (Pop.) A-şi schimba sau a face pe cineva să-şi schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. ♦ Tranz. A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare. ♢ Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziţia, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ♢ Expr. Tranz. şi refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulţumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-şi) strica buna dispoziţie, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. şi refl. A(-şi) mişca, a(-şi) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcţie decât cea iniţială. ♢ Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) maţele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greaţă; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziţia unui obiect, aşezându-l invers faţă de poziţia anterioară sau faţă de poziţia firească ♢ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce şi pe o parte (sau faţă) şi pe alta = a examina amănunţit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărţi, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ♢ Expr. A întoarce foaia = a-şi schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în faţă. ♢ Expr. A(-şi) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-şi schimba comportarea, atitudinea în rău faţă de cineva. ♦ A învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ♢ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentaţie, cu impertinenţă). – Lat. intorquere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTÓRS1 s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorşi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ♢ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, şi a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ♢ (Fam.; şi în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulţumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meşteşugit. – V. întoarce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTOÁRCE întórc 1. tranz. 1) A face să se întoarcă. ♦ ~ ceasul a răsuci arcul ceasului (pentru a-l face să meargă). 2) fam. (despre o boală) A lovi din nou; a înturna. Gripa l-a întors. 3) A schimba cu locul astfel încât o parte să ocupe poziţia alteia. ~ fânul.~ pe o parte şi pe alta a cerceta amănunţit. ~ casa pe dos a face dezordine în casă. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-şi schimba atitudinea faţă de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau părţi ale corpului) A mişca într-o parte. ~ capul. ~ privirea.~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenţă sau supărare faţă de cineva. 5) (bani, lucruri) A da înapoi; a înapoia; a restitui. ♦ ~ cuvântul a răspunde urât. ~ binele (sau răul) făcut a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună (sau rea). ~ vizita a face o vizită de răspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele sexuale; a jugăni. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrară. A întors-o în frig. /<lat. intorquere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTOÁRCE mă întórc intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se înturna. ~ acasă. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la părerea iniţială. 3) A-şi schimba direcţia iniţială, luând-o în altă parte. ♢ A i se ~ cuiva maţele (sau stomacul) pe dos a i se face greaţă. S-a întors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ într-un călcâi a fi sprinten la treabă; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNT//ÓRS ~oársă (~órşi, ~oárse) 1) v. A ÎNTOARCE şi A SE ÎNTOARCE.A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a avea loc de întors / de manevră expr. a avea condiţii favorabile pentru desfăşurarea unei activităţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cioc-întórs (zool.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întoárce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întórc, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întórs s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNTOÁRCE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Când te-ai ~ acasă?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. răsuci. 6. (pop.) a cârni. (~ cârma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. v. răsturna. 9. v. îndrepta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTOÁRCE vb. v. analiza, castra, comenta, da, explica, interpreta, înapoia, jugăni, metamorforza, modifica, plăti, preface, preschimba, reda, restitui, schimba, scopi, steriliza, tălmăci, tâlcui, traduce, transforma, transpune.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meşteşugit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTÓRS s. 1. întoarcere, retur. (Dus şi ~.) 2. v. ră-sucire. 3. v. răsturnare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se întoarce ≠ a avansa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int into intor

Cuvinte se termină cu literele: rs ors tors ntors