întortochea dex - definiţie, sinonime, conjugare

întortochea

[Conjugare]
ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTORTOCH//EÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTORTOCH//EÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. şi pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. întortochéze; ger. întortochínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int into intor intort

Cuvinte se termină cu literele: ea hea chea ochea tochea