întrajutora
[Conjugare]
ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE ÎNTRAJUTOR//Á mă ~éz intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
întrajutorá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. şi pl. întrajutoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE ÎNTRAJUTOR//Á mă ~éz intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)